...când soarele bea roua dimineţii din cupele florilor, ca o lacrimă
i se prelinge pe trup mireasma pământului reavăn în care-şi îngroapă
nopţile albe şi-n aşteptarea cuvântului născut din prea multe tăceri.....
i se prelinge pe trup mireasma pământului reavăn în care-şi îngroapă
nopţile albe şi-n aşteptarea cuvântului născut din prea multe tăceri.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu